Luna septembrie este una din cele mai dificile pentru elevi. Asta pentru că s-a terminat cu joaca și somnul pe săturate și copiii trebuie să fie atenți, să asculte și să se concentreze. După 3 luni de vacanță, nu e prea uşor. Și mai dificil este pentru copiii care merg pentru prima dată la şcoală, în clasa întâi. Pentru că la școală nu-i ca la grădiniță, gata cu alintatul, gata cu năzbâtiile. De aceea este nevoie să-l pregătim pe copil din timp, de cu vară. Psihologul Tatiana Turchina vine cu câteva sfaturi prețioase despre „cumințirea neastâmpăraților”, despre dezvoltarea corectă a comportamentului copilului și capacității lui de concentrare.

Reporter: Sunt anumite reguli pentru a pregăti copilul din timp înainte de a merge la școală? Cum trebuie să fie trecerea de la grădiniță, unde i se permite să fie alintat, la școală, unde trebuie să fie atent și ascultător?

Tatiana Turchina: Pentru realizarea maturităţii şcolare este necesară pregătirea copilului preşcolar în plan: cognitiv, afectiv, volitiv și social.

Din punct de vedere cognitiv, un copil care a frecventat grădinița, a acumulat suficiente competențe corespunzătoare vârstei pentru a păși cu încredere în clasa I. Ceea ce ar fi să perceapă copilul este că odată cu școala, timpul de joc ușor se estompează. Pe lângă activitățile de la școală va avea de realizat câteva sarcini acasă. Dacă jocul este o activitate liberă, spontană, bazată pe comunicarea nemijlocită şi pe simpatie interpersonală, învăţarea este o activitate obligatorie, cu un program bine stabilit şi cu o dozare susţinută a efortului, cu operaţii măsurate prin raportare la un etalon (calificative), asistată de adultul care intervine, supraveghează, observă. La această etapă copilul ar trebui să aibă dobândite prerechizitele şcolarizării: scrisul-cititul, matematică, cunoştinţele despre funcţionarea cognitivă. Din punct de vedere afectiv, copilul ar trebui să-și înțeleagă propriile emoții (cel puțin cele de bază – bucurie, tristețe, supărare, frică),să le exprime adecvat, să înțeleagă emoțiile celorlalți.

Maturitatea socială este destul de importantă pentru a păși cu dreptul în școală. Copilul trebuie să fie capabil de a stabili relaţii sociale adecvate, de a respecta regulile sociale şi de a rezolva probleme ce pot apărea în relaţiile personale.

Și nu în ultimul rând, copilul de 6-7 ani e bine să dețină un grad de autonomie personală, să fie  capabil de a-și menține în ordine camera, masa de lucru, de a rezolva probleme cotidiene specifice grupului de vârstă din care face parte.

Sugestii pentru părinți:

• da-ţi copilului diferite sarcini (să ude florile, să strângă masa etc.), ajutaţi-l cu instrucţiuni cât mai clare şi precise, iar la sfârşit apreciaţi pozitiv îndeplinirea lor.
• nu-l scutiţi de la anumite însărcinări spunând că este prea mic, nu poate, nu se pricepe. În timp, va crede că nu e în stare de nimic.
• nu renunţaţi să-i stabiliți anumite însărcinări, doar pentru că nu se isprăvește cu acestea în mod corespunzător sau pentru că le faceţi dvs. mai repede sau mai bine. Copilul are nevoie de exerciţiu ca să înveţe.
• copiii trebuie să îşi poată controla nerăbdarea şi emoţiile negative
• copilul trebuie să ştie că nu are voie să-i agreseze fizic sau verbal pe alţi copii, să îi ameninţe, să-i umilească și să se poarte urât, altfel va intra în conflict cu colegii sau cadrele didactice. Nu e suficient doar să-i explicăm, ci să transformăm această regulă într-o regulă de viaţă.
• pentru dezvoltarea vocabularului incitați copilul la conversaţii.
• pentru a cultiva dragostea de carte, cumpăraţi-i cărţi şi ajutaţi-l să exploreze imaginile, să le explice, să identifice titlul poveştii, ca mai apoi să identifice litere sau chiar să citească.
• obişnuiţi să citiţi în prezenţa copilului şi să discutaţi cu copilul ceea ce citiţi.
• discutați împreună orice confruntare cu semenii, ajutați-l să dezvolte abilitatea de a rezolva problemele cotidiene, relatați-i despre diversitatea de persoane/ respectiv copii, despre necesitatea de a-i cunoaște și a-i înțelege.
• evitați să vă „înlocuiți” prezența dvs fizică,afectivă și socială cu planșeta sau alte noi tehnologii.

Cum să-l menținem atent la anumite activități, de exemplu în timpul temelor pentru acasă?

Tatiana Turchina: Prima condiţie a desfăşurării unei lecţii, a unui proces de învăţare este atenţia, care presupune orientarea selectivă a activităţii psihice, asupra unui obiect, fenomen etc. paralel cu asigurarea unui tonus cerebral optim. Sarcinile obişnuite ale elevului sunt: participarea la ore; efectuarea temelor; studierea materiei.

Rolul temelor pentru acasă este de a repeta şi consolida cunoştinţele acumulate de elevi la orele de curs, de a exersa şi dezvolta abilităţile de calcul matematic, de scriere, de analiză, de sinteză, de a-i ajuta să aplice în mod practic ceea ce au învăţat teoretic, de a fi disciplinaţi, de a-şi organiza timpul, de a-şi stabili priorităţile, de a-şi doza efortul, de a lucra independent, de a-şi asuma răspunderi, de a lua decizii şi a suporta consecinţele deciziilor.

Pentru a dezvolta și menține capacitatea de concentrare a atenției:

• Ajutați-l să înveţe cum să se organizeze prin fixarea unui program bine stabilit şi adaptat vârstei, nevoilor şi activităţilor pe care trebuie să le desfășoare.
• Amenajați-i un loc special de studiu cu o masă bună de scris, scaun ergonomic, lumina care să-i vină din partea stângă şi toate ustensilele pregătite pentru studiu.
• Nu criticați copilul pentru capacitatea mai redusă de concentrare. Rețineți că – la vârsta de 7 ani copilul poate fi concentrat 35-40 min. În această perioadă are loc trecerea de la atenția involuntară la cea voluntară. Doar cu răbdare și exercițiu se va obține succes. Noutatea, imprevizibilul, expresivitatea, schimbarea metodelor de lucru sunt căi de menţinere a atenţiei.
• În primele luni de școală fiți alături de copil în realizarea temelor pentru acasă.
• Planificați timpul cu pauze și cultivați curiozitatea pentru fiecare sarcină.
• Evitați să susțineți ideea obligativității de a-și face temele. Capacitatea volitivă e în curs de dezvoltare.

 Reporter:Când putem spune despre un copil că „nu este atent”? Care sunt cauzele lipsei concentrării la copii? Ce anume îi influențează comportamentul?

Tatiana Turchina: Formele de neatenție sunt și ele multiple. Se pot datora distragerilor (orientarea atenției spre altceva), caracterului neinteresant al lecțiilor, repetițiilor exagerate, evenimentelor cotidiene care “macină“ interiorul copilului. Oboseala și stările de boală pot fi şi ele cauze ale lipsei de concentrare.

Există o curbă a atenției de care trebuie ținut cont în organizarea activităților. Lunea, după două zile de odihnă, capacitatea de concentrare este mai mică, care crește în timpul săptămânii, pentru ca vineri din nou să scadă. Prima lecție este afectată de o discretă stare de somnolență, ultima de oboseală.

Supraîncărcarea copilului (la scoală şi acasă) poate duce la surmenaj. Ritmul neadecvat, agitația, frica, pot slabi interesul pentru activitate. Copilul are nevoie de timp, de relaxare şi de joacă. De aceea este importantă dozarea corectă a temelor pentru acasă de către cadrele didactice şi a tuturor solicitărilor din partea părinților.

Alte cauze ce ar determina capacitatea redusă de concentrare a atenției:

• Situația nefavorabilă din familie;
• Subalimentația copilului;
• Neglijarea din partea părinților sau hiperprotecția părinților;
• Stare de sănătate precară;
• Cauze educaționale (copilul nu a fost antrenat în activități de atenție);
• Cauze interne ce țin de personalitatea copilului (imagine de sine scăzută, sensibilitate mărită, tendință spre perfecționism, impulsivitate, temperamentul, timiditatea);
• Cauze situaționale (activitatea nu este interesantă, nu este atractivă, ori este prea facilă (monotonă, plictisitoare – aceasta se întâmplă deseori atunci când copilul vine în clasa I superpregătit din punct de vedere cognitiv) sau copilul este înconjurat de stimuli ce distrag atenția);
• Cauze emoţionale – traume psihologice, experiența abuzului, pierderi/separare de persoana de care s-a atașat;
• Cauze neurobiologice – tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție.

Reporter: De la ce vârstă trebuie să ne îngrijorăm în privința comportamentului copilului și capacității lui de concentrare?

Tatiana Turchina: Pentru a declanșa o îngrijorare în ce privește capacitatea de concentrare a atenției, ar fi bine ca părinții să facă cunoștință cu particularitățile de vârstă ale copilului. Atenția este un proces cognitiv în dezvoltare și poate fi supus modelării. Pentru fiecare etapă de vârstă este un interval de timp potrivit în care copilul este capabil să se concentreze asupra unei sarcini.

Dar să nu uităm – atenția nu funcționează separat, ci este interconectată cu gândirea, interesul, dorința, emoțiile, limbajul. Acțiunile punitive ale părinților de a realiza o sarcină dar fără a-i motiva, stimula, aprecia nu va duce la dezvoltarea atenției.

Reporter: Cum să-l ajutăm pe copil să se concentreze și să nu se lase distras de alte activități? Sunt careva reguli pentru îmbunătățirea atenției și concentrării la copii? Ce trebuie să știe părinții? Ce recomandări aveți pentru ei?

• Îngrijorarea părinților deseori se datorează așteptărilor exagerate față de copil. Încercați să formulați așteptări realiste față de copilul dvs. în funcție de particularitățile de vârstă, de temperamentul copilului, de starea de sănătate. Evitați să compensați prin copil propriile nerealizări.
• Atenția copilului depinde și de atenția dvs. Exemplul propriu nu și-a pierdut din putere.
• Controlați-vă propriile acțiuni și reacții. Dacă implicați copilul cu interes într-o sarcină, nu-l întrerupeți. Uneori, pentru a ne satisface propriile necesități, noi, părinții, îi distragem pe copii de la activitățile lor.
• Oferiți spațiu de atenție copilului. El este capabil să observe o sumedenie de lucruri în jur, să se concentreze pe acestea pentru a le studia. Mai vine şi cu întrebări de clarificare. Susțineți, încurajați astfel de momente. Conversați cu copilul despre ceea ce vede, ce aude, răspundeți la întrebările curioase.
• Sentimentele și emoțiile de satisfacție, plăcere și bucurie în procesul unei activități sau la finele acesteia întărește și contribuie la dezvoltarea atenției. Apreciați și fiți alături când trăiește aceste emoții. Pentru a le avea mai des oferiții activități și sarcini pe măsură.
• Desfășurați împreună cu copilul jocuri unde este solicitată atenția. Acestea pot avea loc în curte, acasă, pe terenul de joacă, oriunde și cu diverse obiecte – jocuri de creație, de ascultare, de căutare/ identificare a unor obiecte, puzzle. Atenție, nu forțați copilul!

Reporter: Cum putem să ne dăm seama dacă un copil este „neastâmpărat” sau suferă de sindromul deficitului de atenție și al hiperactivității – ADHD?

Copiii cu posibilul sindrom ADHD sunt mai activi decât alţii, mai agitaţi, se confruntă cu dificultăţi de concentrare asupra sarcinii, fiind uşor distraşi de ceea ce se întâmplă în jurul lor.

 Atenţie!

Copiii cu hiperactivitate se deosebesc de cei cu o dezvoltare normală prin frecvenţa şi intensitatea manifestărilor comportamentale în 3 domenii importante, atrăgând atenţia prin:

– dificultăţi de atenţie şi concentrare;

– conduite impulsive,

– hiperactivitate (agitaţie evidentă).

Copiii cu hiperactivitate pot sta într-un loc doar câteva minute; chiar şi în acest răstimp prezintă un neastâmpăr excesiv. Ei vorbesc prea mult în cadrul activităţilor, au o putere de concentrare redusă (de regulă, mai puţin de 5 min.), îşi provoacă semenii şi, deseori, strică jucăriile.

Acestor copii le este greu să-şi planifice munca sau jocul, fapt ce are drept consecinţă o activitate neglijentă, senzaţii de intensă frustrare în joc şi în cercul de prieteni. Ei nu se pot supune regulilor unui joc şi neglijează sentimentele celorlalţi. Comportamentul lor nu se schimbă nici sub influenţa unor argumente logice, nici în urma aplicării pedepsei.

În cazul când sesizaţi caracteristicile menţionate şi acestea sunt evidente în raport cu copiii de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de dezvoltare, vă recomandăm să cereți opinia unui specialist (medic de familie, psiholog, neurolog) pentru a stabili diagnosticul.

Simptome de neatenţie:

• incapacitatea de a da atenţie detaliilor;
• dificultăţi în menţinerea atenţiei în timpul jocului sau îndeplinirii sarcinilor;
• uitarea cerinţelor în timpul activităţilor zilnice;
• neatenţie la persoana care i se adresează direct;
• imposibilitatea de a duce la capăt instrucţiunile;
• dificultăţi în organizarea sarcinilor şi activităţilor;
• evitarea sau neplăcerea de a finaliza sarcinile care necesită un efort mental susţinut;
• pierderea frecventă a obiectelor;
• distragere uşoară a atenţiei.

Simptome de impulsivitate:

• rostirea unui răspuns înainte de a se termina întrebarea;
• dificultăţi în a-şi aştepta rândul (ex., pentru a da un răspuns);
• întreruperea sau intervenirea frecventă în discuţiile altora;
• vorbire excesivă, fără să-i pese de constrângerile sociale.

Simptome de hiperactivitate:

• agitarea frecventă a mâinilor şi picioarelor;
• schimbarea frecventă a locului în situaţii care presupun menţinerea poziţiei;
• alergare neadecvată;
• dificultate în a se juca în linişte;
• vorbire excesivă;
• agitaţie frecventă.

Anumite semne din cele enumerate puteți întâlni și la copiii cu temperament holeric, și la cei nesupuși disciplinei. Copiii cu ADHD nu reacționează la tehnicile și metodele de disciplinare, ei nu-și pot controla impulsurile, spre deosebire de ceilalți copii cărora li se mai spune „neastâmpărați”.

În plus, aceste manifestări trebuie să apară în mai multe arii de activitate.

Pentru a-i asigura progresul dezvoltativ:

• Oferiţi-i copilului hiperactiv recompensă (un cuvînt de laudă, aprecieri de tipul bine sau corect) după fiecare sarcină îndeplinită, fie şi foarte mică. Dacă nu au parte de ea, copiii îşi vor pierde rapid interesul pentru muncă şi vor trage concluzia că nu au lucrat bine – o manifestare specifică lor, în contrast cu cea a altor copii, care continuă să lucreze chiar dacă nu sunt lăudaţi. În cazul când nu a făcut bine ceva, nu va fi certat sau nu i se vor aduce reproşuri, ci, pur şi simplu, va fi atenţionat.
• Oferiţi-i copilului hiperactiv explicaţii la fiecare element nou până ce îl asimilează.
• Confruntându-se cu o problemă, copiii hiperactivi nu se gândesc cum trebuie rezolvată, ci o tratează în mod impulsiv.

Copilul zilelor noastre este suprasolicitat cu teme primite la școală, diverse activități educative sau de recreere. Pentru a-l proteja, trebuie să-i oferim o alimentație adecvat[ și să-l ferim, atât cât se poate, de boli și eforturi excesive. Nu în ultimul rând, trebuie să contribuim la dezvoltarea lui, suplimentându-i alimentația cu minerale si vitamine menite să îi întărească sistemul imunitar și rezistența. Acizii grași Omega-3 au o însemnătate vitală pentru oameni, indiferent de vârstă. O sursă bună o constituie peștii de apă rece, ca de exemplu macroul, heringul sau sardelele. Dar nu oricărui copil sau adult îi place să mănânce pește de mai multe ori pe săptămână. De aceea regimul său poate fi îmbogățit cu minerale și vitamine concepute special pentru copii.